Doar un cuvânt
A fost de ajuns să rupă întunericul din mine.
Un alt cuvânt
A fost destul să vălurească mări în tine.
De atunci cuvintele au curs
În râuri şi cascade,
Rostite simplu sau înlănţuite în discurs,
Spuse pe şleau sau ticluite în şarade.
Înălţător imbold sau crunt blestem,
Cuvintele pot zămisli destine,
Dojană grea sau părintesc îndemn,
Ca ploile mărunte trec prin mine.

Doar un cuvânt
Îţi schimbă calea vieţii.
Un alt cuvânt
Mă lasă pradă morţii.
Rostite, scrise în false, reci sentinţe
Pe rug au ars femei, copile, mame,
Pe sclavi i-au aruncat în umilinţe
Iar pe nevolnici i-au umplut de spaime.
Războaie din cuvinte au pornit
Şi armistiţii în cuvinte-s încheiate.
Străvechi popoare din sclavie au urnit.
C-o vorbă, antice popoare fost-au secerate.

Doar un cuvânt
Din boală te ridică,
Un alt cuvânt
Mintea-ţi umple de frică.
Cuvintele nu-s rele şi nici bune,
În gura cea pocită care vrea,
Cuvântul bun poate să tune
Ca o furtună crâncenă şi rea.
Oricât de mare ai fost sau eşti
Porţi nume, un cuvânt,
Când lumea asta părăseşti
Săpat va fi în piatra de mormânt.

Doar un cuvânt
Pecetluieşte rugăciunea.
Un alt cuvânt
Dezvăluie înţelepciunea.
Cu foc divin săpat în piatră, este lege.
Temut de toţi însă mereu călcat,
Cuvântul este mână ce culege
Şi laudă deplină celui meritat.
Oricât te-ascunzi, cuvântul te găseşte,
Ca vers ori frază-n carte-i veşnic semănat,
Căci fără de cuvânt pustiul creşte
Nisipul peste oaza ce-a secat.

Doar un cuvânt
Despică întunericul din mine.
Un alt cuvânt
Şi marea vălureşte-n tine.
Tunat din cer se vrea osândă grea,
Şoptit umil devine rugăminte,
De pază la hotarul dragostei menit să stea
Ne leagă ca iubiţi în jurăminte.
Când te ating cuvântu-i de prisos.
Sub mâna ta versul nespus se naşte.
Când te privesc vorbei nu-i aflu vreun folos,
Nebună, inima odihnă nu cunoaşte
Şi buzele, prea ocupate, cuvinte nu mai vor,
Doar versuri mute ne acoperă-n troiene.
Poemele înmiresmate în noi dor
De zămislit cuvinte printre gene.