Mărgele colorate atârnă ca pe sfoară.
Unele par să urce, iar altele coboară.
Nu sunt la fel. De univers sunt hărăzite
Să fie ronde şi, totuşi, diferite.

Nume ilustre, sus în ceruri, poartă
Şi scriu din mers a omenirii soartă.
Sunt fără soţi, în schimb au anturaj
Fără să afle-n asta vreun avantaj.

Cochete,
Îşi dau cu farduri desuete.
Cercei nu vor, doar două dintre ele
Poartă inele,
Dar nu din aur sau argint, ci din pietricele.

Îşi fac de cap, se zbenguie la soare.
Muze frumoase, lipsite de pudoare
Că bietul astru se aprinde cam nerod
Şi-asupra lor aruncă al razelor năvod.

Surori neînfricate, amazoane, feminine,
Primit-au la botez nume cam masculine.
Doar două sunt fierbinţi, tentante,
Restul se ţin mai reci, distante.

Sora cea mare are echipaj…
Trei cameriste şi un paj.
Cu ochiul treaz, întocmai ca o soacră,
La fel de vigilentă şi egal de acră,
Împarte-n jur ocheade veninoase
Cuprinsă de vârtejuri şi angoase.

Nici următoarea nu e mai prejos,
Se ţine ţanţoşă ca un colos.
Se poartă mijlocită strălucit
Cu brâul ei bătut în mărgărit.
Zice că-şi caută prin cer de treabă,
Drept să vă spun, eu cred că-i pusă pe gâlceavă.

A treia e la fel de dolofană,
Doar numele-i învăluit în spaimă.
În fapt ea se doreşte blândă,
Ca cea mai dulce osândă.
Poartă albastră robă diafană,
În urme-i calcă savanta suită shakespeariană.

Vecina ei pe cerul înstelat,
Înveşmântată în velur adevărat,
Se crede-a mării zeitate
Acolo unde apa-i raritate.
Cu farmece-i ademeneşte pe mireni
Să se-nroleze în alaiu-i de troieni.

Poziţionată bine, lângă soare,
Stă cea mai mică dintre surioare.
Rumenă, zici că-i o precupeaţă-n piaţă,
O vară veşnică-şi făcu din viaţă.
Se mişcă iute, cu aripi la săndăluţe,
Din raze făureşte scumpe părăluţe.

Pe lângă ea se fâţâie o nimfomană,
Nicicând îndrăgostită, a inimilor hoţomană,
Doar chipul ei ar vrea pe-a cerului oglindă,
Până şi ziua pe boltă se perindă.
Fără de jenă sclipeşte lângă lună,
După admiratori fuge nebună.

Pe firmamentul înstelat răsare
Cu trupul mândru strâns în zale,
Războinica, focoasa amazoană.
Seamănă-n jur doar spaimă şi prigoană.
Îndrăgostită de armura-i aurită,
De-i feminină nicidecum nu-i lămurită.

Din toate, una-i gospodină.
Să-i spun furnică sau albină?
Ziua şi noaptea roboteşte,
Din munca ei nimic nu o opreşte.
Grădini, livezi, răzoare,
Sate cu zvon de sărbătoare,
Izvoare cristaline prin păduri,
Covoare verzi cu flori în ţesături,
Pe toate le-ngrijeşte cu migală,
Brodându-şi ia petală cu petală.
Minuni nemaivăzute indivia atrag
Printre suratele înghesuite-n prag.
Ograda ei plină-i de lighioane,
Prunci zămislit-a milioane.
Te minunezi cum se descurcă singurică
Şi nu luat-a luna ucenică.
Privind-o înţelegi de ce-a lăsat trufia…
Îi şade mult mai bine rodnicia.
Şi, din mărgelele-nşirate ca pe sfoară,
Una, doar una-i cea mai vie surioară.

PS: Dacă nu le-aţi ghicit vi le dezvălui eu… într-o oarecare ordine:

Soacra cea ochioasă Jupiter, cu ochiul ei furtunos şi cei patru mari sateliţi: cameristele Europa, Io, Callisto şi pajul Ganymede.

Certăreaţa Saturn, cu brâul ei de pietre şi gheaţă.

Uranus, din al cărei nume a derivat unul din cele mai periculoase elemente chimice – uraniul şi suita ei shakespeariană de sateliţi: Titania, Oberon, Ariel şi Miranda.

Neptun, zeitatea marină încorsetată într-o gheaţă care nu conţine doar apă, cu alaiul de microplanete numite Troienii lui Neptun.

Mercur cea întreprinzătoare, lângă Soare, ori, pentru greci, Hermes cel cu aripi la călcâie, scoate bani din orice.

Venus cea frivolă, zeiţă a frumuseţii, dar şi Luceafăr, însoţeşte de multe ori Luna pe cerul nopţii şi al dimineţii, îi place admirată.

Sunt sigură că aţi ghicit-o pe Marte, războinica fără pereche.

Mai departe vă descurcaţi şi singuri ;)