Din scurta zi-nserarea
Hulpavă muşcă ore
Şi aurul pluteşte
În îngheţat tumult.
Aruncă-n flăcări zarea,
Frunze se prind în hore,
Se-nvârt cam moşnegeşte
Pe note de demult.

Crângu-şi vinde smaraldul
Pe-a toamnei grea rugină
Când cântul de iubire
Sub ceaţă zace mut.
Macabru mister este heraldul
Blazonului de tină
Şoptind străvechea tăinuire
Sub nume de-mprumut.

Ce-ai fost cândva sub lună,
Nicicând nu vei mai fi…
Nici tresărire mută, nici suspin.

Tu, clipă străvezie,
Cu suflul tău de gheaţă,
Mintea mi-i desfrunzi…