În bezna fără suflet,
Când riga-i bântuită
De-al conştiinţei urlet,
Credinţa-i tăinuită.
În flacăra plăpândă,
Pe jos coroana zace
Sub torţa fumegândă
Râvnind anii de pace
Iar spada îşi toceşte
Tăişul în dojană.
Setea îşi ostoieşte
Cu vinul din pomană.
Pe strălucirea ştearsă
Doar colţii de păianjen
Harnici veninu-şi varsă
Gravând rune în galben
Prin pânza albă, groasă
Ţesută-n vrajă densă.
Pe ascuţimea roasă,
Trufaşa recompensă
Sapă adânc oţelul.
În brazde nemiloase
Despică astăzi ţelul
Trăirii ticăloase.

În bezna fără suflet,
De glorie golită
Şi de al mării vuiet,
Luna atârnă răscolită.
Argintu-i zdrenţuit
E spulberat de vânt
Nebun, dezlănţuit,
Legat în jurământ
Să macine-n rafale
Statui şi piramide,
În inmuri triumfale
Să sfâşie hlamide,
Să smulgă din stindarde
Eroica chemare,
Să culce pe brancarde
Legende în uitare,
Că-n zbaterea dementă
Doar timpul e constant,
Mărirea decadentă
Se scurge în neant
Iar netezimea apei
Ucisă e de val
Şi tresărirea pleoapei
Curmată-i de pocal.