Eternităţi îmi picură-n cuvinte
Celebre şi uitate jurăminte,
Toate-s pe dos în legea firii
Prezentul e buimac, dedat uimirii.

Fiare nebune prin vene îşi fac veacul,
Savanţi ţicniţi se laudă cu leacul
Nemuririi de o clipă,
Viaţa îşi scutură a sa aripă.
Mai-marii poartă îngălate decoraţii
Ne amăgesc cu mierea falselor ovaţii,
Se-mpung cu vârfuri de injurii
Stârnind etern ale mulţimii furii.
Cărţi pline de învăţăminte
Zac în ale nepăsării reci morminte.
Moşnegi cu frunţi săpate de tristeţe
Se îndârjesc cuminţi să dea bineţe,
Cu trupuri pline de nevoi
Şi cu nădejdea la cei noi.
Geaba mai cercetează-n sus la stele
Când minţi scrântite pun suflete-n atele.
Străbunul timp nu are rezolvare
Şi toate-s cu mari semne de-ntrebare.
Tot mai adânc spirala se afundă,
Mlaştina lumii cu venin inundă.
Molime hâde sapă-n carnea omenirii,
Măşti reci, boite ascund semnele-mbătrânirii.
Cu mântuiri de-o clipă otrăvim simţirea
Credinţe fără temelii stâlcesc gândirea.
Grotescu-nalţă falnice palate
Raţiuni bolesc în clipe numărate.
Monştri rânjesc adulmecând sfârşitul,
Şerpii cei mari îşi etalează sâsâitul.
Creiere sterpe mână terna gloată
Spre-a nepăsării şi uitării mare poartă.

Prezentul e buimac, dedat uimirii,
Toate-s pe dos în legea firii.
Celebre şi uitate jurăminte
Eternităţi îmi picură-n cuvinte.