Krakstar(16) Oglinda împăratului-zeu
DreamWeaver2022-01-26T21:00:06+00:00Pe tronul tău şezi astăzi ca pe jar... / Puterea nu-ţi mai pare-un dar. / Doar ochi pustii de slugi pavează calea...
Pe tronul tău şezi astăzi ca pe jar... / Puterea nu-ţi mai pare-un dar. / Doar ochi pustii de slugi pavează calea...
Mi-a atins fruntea înfierbântată cu vârful aripii ca de gheaţă eliberând un şuvoi de lumină care s-a răspândit...
– Fruntea sus, tinere cronicar. Fruntea sus! Se apropie vremea secerişului. La tine mi-i nădejdea...
...Puţini au fost cei care s-au înfrăţit cu krakstarii negri. Nimeni nu ştie de ce, dar...
Erau fâşii drepte, serioase... fâşii vălurite, dănţuitoare, vesele... fâşii chinuite, răsucite cumplit...
Adulmecă cu nesaţ pletele ce răspândeau miros de zăpadă proaspătă şi ger de ianuarie...
Cu multe veri în urmă, atât de multe încât şirul lor se pierde în negurile timpurilor...
Apă sfântă, apă vie / Cunoaştere să-mi dai mie, / Să-mi picuri încet în vene...
Ascultă băiete, să nu mi te pierzi cu firea tocmai acum...
Stâncă vrăjită cu har de luminare / Azi vin la tine cu dor de-nchinare...