Opreşte, Doamne, goana cea smintită
Din sufletele noastre de nărozi.
Pogoară-n ele tihna Ta desăvârşită
Şi, din căsuţe mici, pe uliţi să slobozi
Cete de prunci în straie de zi mare.
Ii şi cămeşi cu mâneci înflorate,
Obiele groase în opincile uşoare,
Sumane şi bârneţe colorate
Să umple astăzi satul cu iz de zestre sfântă,
Cu cântul cel din suflet şi-al nostru lerui ler,
La toată poarta umble alaiul ca de nuntă,
Să ţină treji, în noapte, şi îngerii din cer.
Şi-n ochii de copil, rotunzi ca luna plină,
Cei dragi s-or cuibări de sărbători
Privind uimiţi zăpada cristalină
Cum străluce pe frunţi senine de colindători.