Un foarte curios copil al stepei a vrut să afle cum au prins viaţă krakstarii. Părinţii îi erau plecaţi cu treburi aşa că şi-a întrebat bunica. Bătrâna şi-a amintit un cântec vechi pe care îl ştia de la o străbunică de-a ei. Cântecul sună cam aşa:

EL, suflet toarnă-n forme,
Le-atinge cu bagheta.
Nu ţine cont de norme
Că şi-a vrăjit paleta.

Culoarea îl iubeşte!
Pe loc îi intră-n voie,
Şăgalnic îi şopteşte:
„Mă dau de bunăvoie…”

Sub mâna lui sprinţară
Forma se-nsufleţeşte,
Aripi îi cresc şi… zboară!
Văzduhul stăpâneşte.

Creat după un nume,
Viteaz şi legendar,
Timpu-i va da renume
Măreţului Krakstar.

Atent privindu-şi arta,
Îi scrie viitorul.
În mreje-i leagă soarta:
Frate cu-mblânzitorul!

A ostenit… O clipă
În jilţ se odihneşte.
Fiara îşi strânge-a sa aripă
Şi lângă el se cuibăreşte.

Îndeasă creştetul blănos
Sub braţul cel trudit
Şi toarce fin, melodios…
Se cere, mut, iubit.

Timpul le ţese văl uşor
Cu vrăji în loc de fire:
Krakstar şi Mare Vrăjitor –
Creaţie şi creator… cu drept de-nsufleţire.

Text cules de DreamWeaver din folclorul oamenilor stepei si dedicat maestrului ilustrator John Dobro.

Cu voia dvs., cântecul va fi adăugat la colecţia Universul Krakstar,  parte a Experimentului literar Republica, iniţiat şi găzduit de Gazeta SF.

Sub bagheta magică a lui John Dobro, minunatul ilustrator-vrăjitor al Gazetei SF, Cronicile Îmblânzitorilor de krakstari de pe Samir au prins culoare şi formă. Mii de mulţumiri, John.