În rătăciri de-o clipă
Scuturi fără de frică
Al florilor greu aur.
Penelul porţi cu mâini de faur,
Olar fără de roată eşti,
Ulcea fără de toartă rotunjeşti
În mângâieri dulci de culoare,
În forme diafane, ca de floare.
Pe pânza nesfârşită
Vraja-ţi desăvârşită
Mă adânceşte-n veacuri,
Zbaterii îi dă leacuri
De umbră şi lumină
Când, de culoare plină,
Inima vrea să zboare.
Aripi topite-n soare
Nu vor să-şi frângă zborul.
Valul îşi stinge dorul
De-a mângâia pământul
Semnându-şi legământul
Cu spuma cea mai albă
Pe-a ţărmului sărată iarbă.
Pânza îţi este univers
Şi-n forme scrii al vieţii vers,
Toamna în frunză o aduni,
În dans surprinzi frumoşi nebuni,
Penelul treci prin stropii grei de timp,
Iubirea o transformi în anotimp.
Lucrările din ilustraţie aparţin minunaţilor pictori nemţeni Dumitru D. Bostan, Ioan Roşca, Ioan Popei şi Viorica Ciucanu.
Mulţumiri dlui Dumitru D. Bostan pentru surpriza deosebită din timpul vizitei de la Tazlău, în timpul taberei de creaţie. Gestul domniei sale stă la baza acestor rânduri.
Tot respectul.