Krakstar(11) Fărâme de trecut – seminţe de viitor
DreamWeaver2022-01-26T20:58:13+00:00Erau fâşii drepte, serioase... fâşii vălurite, dănţuitoare, vesele... fâşii chinuite, răsucite cumplit...
Erau fâşii drepte, serioase... fâşii vălurite, dănţuitoare, vesele... fâşii chinuite, răsucite cumplit...
Adulmecă cu nesaţ pletele ce răspândeau miros de zăpadă proaspătă şi ger de ianuarie...
Cu multe veri în urmă, atât de multe încât şirul lor se pierde în negurile timpurilor...
Apă sfântă, apă vie / Cunoaştere să-mi dai mie, / Să-mi picuri încet în vene...
Ascultă băiete, să nu mi te pierzi cu firea tocmai acum...
Stâncă vrăjită cu har de luminare / Azi vin la tine cu dor de-nchinare...
Miros de sânge proaspăt îi picură în nări / Şi răgetul de luptă îi arde mut gâtlejul...
...am întâlnit o fiinţă aparte, o apariţie jovială şi misterioasă...
Şăgalnic îi şopteşte: / „Mă dau de bunăvoie...”
În pumn îşi strânge fierul călit în foc de vrajă, / Sub mantie străluce armura ce-i stă strajă...