E vremea când ne strângem laolaltă şi din colinde ţesem al credinţei borangic...

Mister şi candoare, Zâmbet gingaş de floare, Eşti furtună

Aţi spus că suntem neam de proşti, cu Doina, Eminescu v-a răspuns...

Pe câmpii şi prin vâlcele soarele cel generos...

Opreşte, Doamne, goana cea smintită din sufletele noastre de nărozi...

De câmpul înflorit ne este dor, de crângul însorit şi norul călător...

Între o chiciură şi-un viscol mai scapă câte-un oftat...

Între pereţi ne macină amare ore / Şi ura se îndeasă sub masca neţesută...

Soarele lună-mi pare / În pâcla plumburie, / Pribeag din altă lume...

Din scurta zi-nserarea / Hulpavă muşcă ore / Şi aurul pluteşte...