Mintea îşi cere dreptul
La curgere fluidă.
Zăgazul amorţelii
Pledează astăzi mut.
Nu are argumente
De pus de-a curmezişul
Torentului zălud.
În valuri de uimire
Albia părăseşte
Şi, cât de multă curge,
Mai multă izvorăşte.
Croieşte drum prin colbul
Uitărilor de sine.
Spintecă văluri grele
Tocmite-n vămi divine.