Aţi spus că suntem neam de proşti,
Cu Doina, Eminescu v-a răspuns.
Venit-aţi peste noi puhoi de oşti.
Desculţi, noi frontul v-am străpuns
Şi am horit senini în faţa morţii
Sfidând şi plumbi şi baionete
Cum joacă azi nuntaşii dinaintea porţii
Şi voi vreţi să ne ordonaţi din cabinete?
În nas, voi ne-aţi trântit un milion de uşi
Să nu păşim cu glod în lumea voastră,
Însă nu l-aţi putut opri pe marele Brâncuşi
Din zborul lui de pasăre măiastră.
Pe roată, oameni buni aţi schingiuit
C-au îndrăznit să-şi spună păsul,
Pruncii de-a valma ne-aţi surghiunuit
Ca să îi stoarceţi voi de tot folosul.
Cu munci de slugi, femeile ne-aţi umilit
Şi codrii seculari ni i-aţi tocat,
De aur munţii falnici aţi golit
Şi pe cei drepţi în temniţe aţi ferecat.
Sub brazdă adâncă, de vii ne-aţi îngropat
Pecetluind cu sârg nevolnice sentinţe,
Dar glia străbună din credinţă ne-a-nviat,
Nu v-a trecut prin cap că NOI SUNTEM SEMINŢE?