De câmpul înflorit Ne este dor, De crângul însorit

Câmpul mohorât şi sumbru Doarme ponosit de-omăt. Sub brazdă

Mulţi spun că-i legea firii ca omul să-şi străbată cărarea-n anotimpuri...

Dragon bătrân căzut în năpârlire, / Tu semeni încă groază şi uimire...

În faţă se aşterne o vale neştiută, / O tainiţă ascunsă în munţii neumblaţi...

Între pereţi ne macină amare ore / Şi ura se îndeasă sub masca neţesută...

Spre hruba din munte / Trudeşte flăcăul. / Broboane pe frunte / De-a dreapta e hăul...

Tumultul bătăliei de mult a amuţit. / Hangerul fără nume îşi plânge azi tăişul...

Soarele lună-mi pare / În pâcla plumburie, / Pribeag din altă lume...

Din scurta zi-nserarea / Hulpavă muşcă ore / Şi aurul pluteşte...

Amurg pitit în frunze de aur şi rubin / Jeleşti în taină vara cu cerul ei senin...

În bezna fără suflet, / Când riga-i bântuită / De-al conştiinţei urlet...

Lumina de-nceput / Sub gheare zdrenţuieşte / Veşmântul neţesut...

Răzleţe molecule ciocnite-n întâmplare / Las-apriga dorinţă de trai în contemplare...